Omul care il lauda pe aproapele sau si se judeca pe sine ajunge la masura sfinteniei. Daca tu ceri de la altul care te-a intristat sa-ti puna metanie inseamna ca nu ai o stare duhovniceasca buna si nu pasesti pe drumul calugariei.
Omul, atat timp cat traieste, trebuie sa se nevoiasca. Iar cea dintai nevointa este sa se biruiasca pe sine insusi. Primul si cel mai mare vrajmas al omului nu este diavolul. Nu, ci este omul insusi cu sinea lui vicleana. Si aceasta deoarece nu asculta de cel care il poate sfatui, ci face ceea ce ii spune gandul sau. Si desi avem atatia Sfinti Parinti carora le putem urma, citindu-le scrierile, cu toate acestea egoismul nostru ne stapaneste de multe ori. Atunci cand omul se biruieste pe sine inaintea lui Dumnezeu, el este cel mai mare mucenic si purtator de biruinta.
Suferinta Crucii nu va lipsi niciodata din viata fiecaruia. De ce? Pentru ca de vreme ce Incepatorul nostru a urcat pe Cruce, si noi vom urca. Pe de o parte ea este dulce si usoara, iar pe de alta parte este amara si grea. Daca ridici cu dragoste Crucea lui Hristos, este foarte usoara, este ca un burete, ca pluta. Daca nu o primesti astfel, este grea si de neridicat.
Iar acestea le-am invatat din experienta. Cand spui: "Voia lui Dumnezeu sa se faca" sau "Asa a fost de la Dumnezeu", atunci te linistesti. Dar daca spui: "De ce s-a facut aceasta sau aceea", nu te linistesti, nu ai pace. De pilda, nu a fost voia lui Dumnezeu sa plec undeva Duminica, ci luni. Nu a vrut Dumnezeu sa plec marti, ci miercuri. De ce? Pentru ca asa le-a randuit Dumnezeu. Daca le privesti altfel, vei gresi si nici plata nu vei avea. Nu vei avea nici o rasplata.
De aceea spun ca omul, in orice situatie s-ar afla, nu trebuie sa deznadajduiasca. Sa nu-ti pierzi cumpatul, stiind ca Dumnezeu te incearca pentru un motiv sau altul, pe care numai El il stie. Ca si cum Dumnezeu te-ar intreba: "Poti sa rabzi aceasta mahnire? Daca poti, iti voi darui o harisma. Iar daca nu poti, si pe aceasta pe care ti-am dat-o ti-o voi lua. Eu nu vreau oameni fricosi". Nu ca iscoadele trimise de Moise, care spuneau: "Acolo am vazut si noi uriasi, pe fii lui Enac, din neamul uriasilor si ni se parea ca suntem fata de ei ca niste lacuste" (Num. 13, 34).
Despre indreptatire nu este scris nimic in Sfanta Scriptura. Sfintii nu numai ca nu se indreptatesc, ba chiar sufera de bunavoie pentru altii. Tu sa te indrepti pe tine insuti, nu sa astepti ca ceilalti sa sa indrepte. Tu sa te smeresti, sa te calce toti in picioare. Abia atunci esti in regula. Tu sa te intrarmezi cu rabdare. Acesta este drumul Crucii.
Oricat de intelept ar fi omul, tot trebuie sa se sfatuiasca putin. Noi nu suntem invatati direct de Dumnezeu. Poti sa primesti instiintare direct de la Dumnezeu? Nu am ajuns la aceasta masura. Sa mai intrebam si pe altii. Sa intrebam, sa ne sfatuim. Oare nu este nici un om mai bun decat tine?
Sa rabzi si patimile tale, sa le rabzi si pe ale mele. Si astfel vei deveni sfant.
Parintele Efrem Katunakiotul