În prima sâmbătă din noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea morţilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscută şi sub denumirea de Moşii de toamnă. Cuvântul "moşi" vine de la "strămoşi" şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. În cursului anului, românii au peste 20 de zile de moşi, cu acest apelativ fiind cunoscute nu doar morţii, ci şi principalele sărbători consacrate lor. Dintre acestea amintim: "Moşii de primăvară" (de Măcinici), "Moşii de vară" (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), "Moşii de toamnă" (în prima sâmbăta din luna noiembrie), "Moşii de iarnă" (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
Ţinând seama că nu ştim unde se află cei morţi, ne rugăm atât pentru cei din iad, cât şi pentru cei din rai.
De ce facem pomenire mortilor?
Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo "adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Ea nu vorbeste de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă. Hristos îi va dărui cuvântului "adormit", întelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtăşească fie de fericire, fie de suferinţă, stări date de modul vieţuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărţit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc şi când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferinţă. Noi ortodocşii ne rugăm pentru cei morţi, pentru că avem credinţa că prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecata universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărţit de trup.
În ziua de Moşi se săvârşeşte Sfânta Liturghie
La Proscomidie, preotul scoate din prescură miridele pentru morţi şi le aşează sub Sfântul Agneţ, rostind numele morţilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. În cadrul Sfintei Liturghii, Agneţul se preface în Trupul şi Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniţi), participă la sfinţenie prin prezenţa lor alături de Trupul Lui Hristos de pe Sfântul Disc.
Sâmbăta, ziua de pomenire a morţilor
Sâmbăta e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toţi drepţii adormiţi. Un alt motiv pentru care Biserica face pomenirea celor adormiţi sâmbăta este acela că această zi premerge duminicii - ziua Învierii - numită şi cea dintâi zi a noii creaţii sau a opta zi, Ziua Veşniciei.
Cine poate fi pomenit?
Se pot pomeni toţi cei care au murit nedespărţiţi de Biserică. Nu pot fi pomeniţi cei care au murit în dispreţ cunoscut faţă de Dumnezeu. Precizăm că orice slujbă a Bisericii se săvârşeşte numai pentru cei care sunt membri ai ei, adică au devenit prin Sfintele Taine, mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniţi nici copiii morţi nebotezaţi, pentru că ei nu sunt membri ai Bisericii.
Nu se fac parastase in:
- - duminicile de peste an;
- - perioada dintre Nalterea şi Botezul Domnului;
- de la lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sfântului Teodor;
- din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei;
- - zilele de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri, din Postul Sfintelor Pasti, pentru că în aceste zile este săvârşită Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.
Sursa: crestinortodox.ro