Sfantul diacon Stefan, Intaiul Martir

Sfantul diacon Stefan, Intaiul Martir

 Sfântul este prăznuit pe 27 decembrie, în a treia zi după Naşterea Domnului. Părintele Nicolae Steinhardt, făcând diferenţa între cele două verbe vecine, dar nu identice, "a şedea" şi "a sta", ne descoperă de ce Sfântul Ştefan este sărbătorit după Naşterea Domnului şi Soborul Maicii Sale. "A şedea", spune părintele, înseamnă în limba română a se afla aşezat pe ceva (un scaun, o bancă, o laviţă ... ), iar "a sta" înseamnă a se ţine în picioare, vertical. În textul de la Fapte, 55-56 se spune: "A văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". Observăm că în textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adică a se afla în picioare, şi nu a şedea. În iconografie, Hristos e mereu reprezentat şezând, de-a dreapta Tatălui, pe tronul Său ceresc, iar în textele liturgice se face referire la Iisus şezând în slavă, niciodată stând. Părintele Nicolae Steinhardt explică de ce s-a folosit verbul "a sta": "Pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Ştefan şi spre a-i aduce osebită cinstire". Din acest motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit ca Sfântul Ştefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.

 

Sfântul Ştefan a fost unul dintre primii evrei elenizaţi care s-au convertit la creştinism. În cartea Faptele Apostolilor, unde ni se vorbeşte despre martiriul lui, se arată că era "bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt"(Fapte 6,5), fiind unul dintre cei 7 bărbaţi cu nume bun care au fost rânduiţi diaconi de către Sfinţii Apostoli. 

 

Iar credinţa Sfântului Ştefan era atât de fierbinte, încât primise putere de la Duhul Sfânt să facă semne şi minuni. Dar cărturarii şi fariseii, văzând râvna cu care propovăduia Evanghelia şi nefiind în stare să-l combată, au plătit martori să-l acuze de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu, fiind dus la judecată în faţa sinedriului.  Tot din Faptele Apostolilor aflăm că "cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui Ştefan ca o faţă de înger" (Faptele Apostolilor 6, 15). Acestora, Sfântul Arhidiacon Ştefan le-a vestit că Iisus Hristos S-a născut din pururea Fecioara Maria, S-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri şi S-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui ceresc. În acele momente, Sfântul Ştefan are parte de o teofanie, iar prin puterea Duhului Sfânt proclamă solemn vederea slavei lui Dumnezeu: "Iată văd cerurile deschise şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu". În urma acestei mărturisiri, Sfântul Ştefan a fost scos din cetate şi bătut cu pietre.

 

Atât de mare era iubirea sa faţă de semeni, încât nu doar că a suportat fără ripostă chinurile la care era supus de cei care îl omorau cu pietre, dar s-a şi rugat pentru ei: "Părinte, nu le socoti lor păcatul acesta!".

 

Iubirea sa faţă de Dumnezeu a fost mai tare decât teama de moarte, iar dorinta lui de a fi unit cu Hristos a fost mai mare ca dorinţa rămânerii în viaţa biologică. Aceasta este caracteristica tuturor sfinţilor mucenici sau martiri - iubirea lor faţă de Dumnezeu este mai mare decât teama de moarte.

 

Locul uciderii Sfântului Ştefan a fost în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui crestin de către Dreptul Gamaliel şi fiului acestuia, Aviv. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreita viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său scria "chiliel", care în limba ebraică înseamnă "cunună", pentru ca într-adevar el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei.

 

Moaştele sale, cu excepţia mâinii drepte, au fost aduse în Constantinopol în vremea domniei Sfântului Constantin cel Mare. Mâna dreapta va ajunge în Constantinopol mai tarziu, în timpul domniei lui Teodosie al II-lea.

 

Împarateasa Evdochia, soţia lui Teodosie al II-lea, a dăruit Bisericii din Saframpolis părţi din sfintele moaşte ale Sfântului Arhidiacon Ştefan. 

 

 

 

Sursa: CrestinOrtodox.ro